Cea mai expusa este Ungaria, urmata de Cehia, Polonia, Turcia, Africa de Sud, Brazilia si Mexic, iar Romania se situeaza pe pozitia a opta, urmata de India si Egipt. Ultimele pozitii in functie de vulnerabilitatea la criza sunt ocupate de China si Rusia.

Investitorii raman ingrijorati de trei canale principale de contagiune prin care criza poate ajunge in Europa emergenta, respectiv datoria/finantarea statului, sectorul bancar si economia reala/comertul.

Din perspectiva datorie/finantare, Europa emergenta nu se confrunta cu o criza de solventa, precum multe state din zona euro, cu exceptia Ungariei, datoriile sunt mult mai scazute decat in zona euro, la circa 40% din PIB in prezent.

Acest nivel este la jumatate fata de UE si mult sub 145% din PIB inregistrat de Grecia. Chiar daca solventa guvernelor din regiune nu este pusa la indoiala, necesarul ridicat de finantare externa inseamna ca regiunea este vulnerabila la o noua criza de lichiditati.

Europa emergenta este, probabil, cel mai vulnerabila prin intermediul canalului economie/comert. Recuperarea relativ solida a economiilor din Europa emergenta fata de tarile din Vest a fost, aproape in intregime, sustinuta de revigorarea exporturilor catre statele dezvoltate din Europa, mai ales Germania, si in masura redusa de imbunatatirea cererii interne.

Cel mai mare pericol vine insa din posibilitatea extinderii crizei din zona euro la sectorul bancar din regiune, situatie care ar putea, in final, sa impinga Europa emergenta inapoi in recesiune, iar intr-o situatie extrema sa aiba nevoie de noi ajutoare financiare de la Fondul Monetar International, avertizeaza analistii.

Indicele Citigroup este compus din indicatori pentru fiecare din tipurile de contagiune mentionate: nivelul pasivelor fata de bancile europene (raportate la rezerve), raportul dintre datorie si PIB, respectiv contributia exporturilor catre zona euro la cresterea economica. Citigroup adauga si doi indicatori care ar deveni relevanti in contextul unui declin mai general al apetitului pentru risc: necesarul de finantare externa al fiecarei tari si ponderea in PIB a fluxurilor de capital, excluzand investitiile straine directe.