Dioxidul de titan (formula chimica TiO2) poarta si denumirea de "alb de titan". Pigmentul artificial, folosit in lume de peste 90 de ani, este inert din punct de vedere chimic. Cererea pentru acest pigment a crescut insa cu peste 20% anual.

Aproape 95% din dioxidul de titan se utilizeaza ca pigment. Al doilea pigment ca pondere mondiala este negrul de fum, cu un consum anual de circa un milion de tone. Consumul anual de pigmenti pe baza de oxizi de fier (galben, rosu, negru, maro) ajunge la 800.000 de tone, in timp ce consumul altor pigmenti individuali, organici sau anorganici, se situeaza sub 200.000 de tone.

Consumul global ajunge, in medie, la aproximativ 1 kilogram pe cap de locuitor. Tarile occidentale consuma aproape 8 kilograme pe cap de locuitor, in timp ce chinezii se rezuma la un kilogram de fiecare (aici apare si cererea pentru acest pigment). Americanii sunt cei care fac exces, consumand in medie 9 kilograme pe cap de locuitor.  

Unde se consuma dioxidul de titan? Exista trei sectoare industriale predominante: vopsele, mase plastice si hartie. Industria vopselelor consuma circa 60% din dioxidul de titan, industria maselor plastice aproape 23%, iar industria hartiei in jur de 10%.

Preturile au luat-o si ele razna, in ceea ce priveste acest ingredient atat de necesar in vietile noastre: au crescut cu pana la 38% in 2011. Materia prima s-a scumpit cu 77 de procente, iar cererea pentru dioxidul de titan este estimata ca va creste cu inca 50% anul urmator. Mai mult, analistii sustin ca „pretul acestui produs nu poate decat sa creasca”.

Cei mai mari consumatori de dioxid de titan din lume (peste 70.000 de tone anual) sunt urmatoarele firme: Akzo Nobel & ICI Paints, Sherwin-Williams, PPG & SigmaKalon.

In aproape toate statele, industria vopselelor este cel mai mare consumator de dioxid de titan, desi ponderea se modifica de la o tara la alta, de exemplu este de circa 45% in Japonia, 50% in SUA si aproximativ 55% in tarile din Europa.

Materia prima din care se produce dioxidul de titan se gaseste in plajele lumii. Cele mai bogate zone, unde de altfel se si produce cea mai mare cantitate din acest pigment, sunt Africa de Sud, Australia, Canada si China.

Care este problema acestui pigment?
Vorbim despre un produs chimic anorganic la nivel global. In ultimii ani, China a devenit unul dintre principalii producatori industriali ai acestei substante, fapt care influenteaza cresterea pretului. Cu cat pretul sau va continua sa creasca, producatorii din sectoarele de activitate (vopsele, mase plastice si hartie) care depind de aceasta substanta, o vor folosi in cantitati tot mai mici.

Ganditi-va la plastice, pasta de dinti, ziare etc. Colorarea acestora va costa mai mult, ceea ce inseamna ca vom picta mai putin.

Partea buna a lucrurilor, in mijlocul atator nuante de gri, tine de faptul ca neutilizarea pigmentului in diverse produse utilizate de oameni ar duce la o viata mai lunga. Anumite studii arata ca dioxidul de titan este cancerigen.

Bendicte Trouiller, un biolog al University of California din Los Angeles, a experimentat efectele dioxidului de titan pe sobolani. Consumul de microparticule de dioxid de titan a distrus ADN-ul sobolanilor si cromozomii acestora. Dezastrul biologic a continuat pe masura ce specialistul a repetat testele. In final, concluziile au fost urmatoarele: degradarea ADN-ului si instabilitatea genetica poate fi legata de afectiunile care isi pun amprenta asupra fiintelor umane si anume: cancerul, bolile de inima ori cele neurologice.

Va intrebati daca mancati sau beti acest produs chimic? Raspunsul este „da”. El se gaseste in bere, vin sau in orice alte bauturi alcoolice distilate.