"Daca euro va esua, Europa va esua", a rezumat cancelarul german Angela Merkel.

Din 2008, criza a fost in realitate neintrerupta.

Mai intai, a fost criza bancara si financiara, importata din Statele Unite dupa falimentul bancii Lehman Brothers, urmata apoi de cea mai grava recesiune dupa 1945.

Apoi, criza s-a transformat intr-una bugetara si sociala, sub efectul agravarii deficitelor bugetare si a datoriilor, care impun trecerea la politici riguroase.

Austeritatea este pronuntata in special in Grecia, care a trecut pe langa faliment, si in Irlanda, cu o reducerea a prestatiilor sociale, a salariilor functionarilor publici si majorarea impozitelor.

Masurile de austeritate reprezinta pretul ajutorului din partea Uniunii Europene si al FMI, de 110 miliarde de euro in cazul Greciei si 85 de miliarde de euro pentru Irlanda.

In asteptare ar putea fi Portugalia si Spania, aflate si ele in atentia pietelor.

Cum s-a ajuns in aceasta situatie?

Unul dintre motive este sustinerea bancilor din bani publici, care apasa bugetele statelor.

Pe langa asta, Europa plateste pretul acumularii de datorii incepand din anii ‘70 si sfarsitul unei perioade de 30 de ani de crestere economica puternica. Europa a trait apoi pe credit, pentru a-si mentine nivelul de trai.

Dupa criza sociala, marcata de manifestatii violente la Londra impotriva majorarii taxelor de scolarizare, incendierea unei banci, soldata cu victime in Grecia, sau protestele din Franta impotriva reformei pensiilor, ar putea urma o criza politica.

Pentru prevenirea extinderii crizei financiare, statele UE vor consolidarea politicii bugetare comune. Astfel, din 2011, tarile europene trebuie sa prezinte la Bruxelles bugetele nationale, inainte de adoptarea lor in Parlament. De asemenea, sanctiunile impotriva tarilor care incalca reglementarile in domeniul bugetar vor fi inasprite.