Vindi Banga si fratele sau Ajay au absolvit facultati si MBA-uri de renume din Vest. Astazi, primul este CEO in cadrul Unilever, iar Ajay conduce firma de private equity Clayton, Dubilier and Rice.

Insa cei doi nu sunt cazuri izolate. Lista directorilor de succes, cu radacini indiene, ii include pe CEO-ul Citigroup, Vikram Pandit, si pe cel al PepsiCo, Indra Nooyi. De altfel, aceasta din urma a fost aleasa anul trecut, pentru al patrulea an la rand, cea mai influenta prezenta feminina din mediul de business de catre revista Forbes. Ambii au urmat cursurile prestigioasei universitati Harvard.

In topul executivilor de succes se numara si omul de afaceri Lakshmi Mittal, CEO al ArcelorMittal, cu afaceri si in Romania.

Care este secretul?

Cu un numar atat de mare de executivi indieni, chinezii si cei din sudul Asiei se intreaba cum de reusesc indienii sa obtina aceste slujbe. Motivul este simplu. Jill Ader, CEO-ul unei firme de resurse umane, crede ca acestia se nasc intr-o economie in plina dezvoltare si sunt scoliti apoi in cele mai de succes scoli de business din lume. In plus, vorbesc engleza, limba globala a afacerilor.

Este riscant sa generalizam aceste date intr-o tara cu o populatie de 1,2 miliarde de persoane, dar adevarul este ca indienii obtin tot mai multe slujbe in companii de top. Un studiu S&P arata ca intr-un top al celor mai importante 500 de companii din lume, cei mai multi directori sunt indieni, dupa cei americani.

Ce avantaje au companiile cu un CEO indian

Pentru multinationale, un lider care a lucrat pe o piata asiatica este cu siguranta un avantaj, pentru ca stie caracteristicele unei piete emergente specifice. Mai mult, companii precum Pepsi, Hewlett-Packard sau IBM au multe unitati de productie aici si este natural ca si executivii de top sa provina din astfel de tari.

Spre deosebire de americani, ei stiu sa se descurce in “jungla” birocratica a mediului de business indian. Iar fata de chinezi, care apeleaza la politicieni pentru a rezolva o problema, ei isi sustin punctul de vedere.

Liberalizarea economica a Indiei, inceputa in 1991, a impulsionat si mai mult aceasta generatie de manageri – le-a dat accesul la o piata in plina dezvoltare. Astfel, tinerii executivi au trebuit sa lupte cu produsele companiilor straine si sa lanseze unele mai bune, dar la acelasi pret.